Esoterism si numerologie [Esotericism and numerology]

Dedic aceasta lucrare memoriei bunului meu amic care a fost poetul Ion Nicolescu

Sa incepem prin a prezenta doar cateva din notiunile pe care le vom folosi, intrucat multe nu vor fi definite aici, pentru ca azi exista internetul unde notiunile pe care le vom intalni, cum ar fi, de exemplu, „proportia de aur”, sunt foarte bine explicate.

Termenul de esoteric inseamna misterios, ascuns, cunostintele esoterice fiind cunostinte, de regula, mai vechi si ocultate de cunoscatori, care de regula se reduceau doar la un numar mic de initiati.

Evident, ca exoteric va insemna ceva la vedere, neascuns, o invatatura la indemana tuturor.

De exemplu, multi dintre filozofii Greciei antice aveau in scolile lor, doua niveluri de invatatura si anume cel exoteric unde erau predate cunostintele la vedere din epoca si cel esoteric unde erau admisi doar cei dotati care treceau cu usurinta peste nivelul exoteric.

Pitagora era considerat un om cu infatisarea si inteligenta unui zeu. Pentru el, numarul era la baza Universului si a Armoniei acestuia.

Scoala lui considera ca numerele poarta in ele o adevarata „magie”, desigur ca referindu-se la numere si nu la cifrele cu care ele se reprezinta grafic.

Erau anume numere care simbolizau de regula ceva filosofico-religios, ceva mistic si erau situatii in care orice numar care aparea putea imbraca o mantie esoterica.

In analogia geometrica pitagoreica unu era punctul, doi linia, trei suprafata si patru spatiul, suma lor fiind 10. Aceste patru numere constituiau triunghiul sacru al Tetraedei „sursa si radacina naturii inepuizabile”.

Invatatura din scoala sa, ca si mai tarziu la Platon sau Aristotel, era dificil de urmat, caci dupa ce erai primit, timp de trei ani treceai printro perioada de proba si apoi, daca erai acceptat, in continuare treceai la invatatura exoterica cu o durata de cinci ani, Pitagora neaparand in fata ucenicilor in acea perioada si vorbindu-le ascuns de un val sau dupa un paravan, perioada in care acestia urmau regula tacerii. Daca ucenicul reusea sa parcurga cu succes aceasta etapa, intra cu depline drepturi in confreria initiatica, unde era pus la curent cu invatatura ascunsa, secreta, adica esoterica, transmisa doar prin viu grai si care era revelata chiar de Maestru, fata in fata cu discipolul.

De fapt, intre initiat si profan separarea de limbaj traduce separarea mai adanca dintre imanent si transcendent.

Asadar, putem spune ca daca, in aparenta, numerele nu servesc decat la socotit si la a descrie cantitati si rapoarte intre acestea, ele primesc si o semnificatie esoterica oferind o foarte buna baza incriptarii unor adevaruri simbolice si spirituale odata ce unor numere fundamentale li se confera o anume semnificatie de acest fel si, astfel, apare numerologia esoterica.

Spunem numerologie esoterica pentru ca exista si o numerologie exoterica unde proprietati aparent speciale pentru unii, chiar miraculoase pentru niste necunoscatori ai sistemelor de numeratie si ale proprietatilor numerelor se dovedesc a fi doar consecinte ale unei aritmetici simple.

Vom prezenta un exemplu in acest sens: la scoala se invata divizibilitatea cu numarul noua, ca fiind testata prin verificarea divizibilitatii cu noua a sumei cifrelor numarului testat, regula fiind foarte simpla si rezultand din calculul algebric consecutiv scrierii numarului dupa puterile bazei adica ale lui zece si inlocuirii acesteia cu noua plus unu.

Din acest motiv aceasta proprietate este valabila numai in baza zece, in alta baza de numeratie neconservandu-se, desi, poate ca se pot gasi si alte proprietati specifice si legate de cifrele utilizate in respectiva baza de numeratie.

Nimic esoteric, ci doar exoteric.

Am dorit sa insist ca sa nu se confunde esoterismul adevarat al initiatilor cu panglicariile exoterice.

Si, ca sa incheiem referinta la Pitagora, amintim ca intr-o butada celebra, filozoful-matematician Bertrand Russell spune ca ciudatenia stiintei moderne este intoarcerea ei la pitagorism:

„Armonia sferelor, dragostea de frumos, cautarea proportiiilor si a echilibrului, armonia numerelor si a cosmosului, sectiunea de aur sunt ramurile falnicului copac sadit de Maestrul din Samos”.

Despre numerologia esoterica se poate spune ca este o stiinta esoterica care cauta semnificatii in armonia numerelor, armonie care a fascinat intotdeauna mintile stralucite ale umanitatii si care identifica si evidentiaza proprietatile esoterice ale numerelor in diferite contexte, pentru ca in lipsa contextului ele raman doar frumuseti sau ciudatenii aritmetice sau numerologice.

Desigur, intr-un domeniu atât de vast cum am intuit ca este numerologia exoterica putem gasi de toate, de la teorii aritmetice si pâna la divinatie, dar nu urmarim aici sa separam grâul de neghina.

Inainte de a atinge scopul principal al acestei cercetari voi incerca sa creionez anumite proprietati si semnificatii aritmetice, filosofice si esoterice, ale unor numere privilegiate, in literatura gasindu-se, desigur, mult mai multe corespondente cat si numere, mentionand ca unele dintre aceste semnificatii sunt, poate, doar opinii personale singulare.

Numarul unu: este primul numar natural, nu este compus din alte numere, cu alte cuvinte nu se formeaza, ci pur si simplu este, iar in ceea ce ma priveste consider ca ar fi lipsit de sens de a discuta paritatea sau primalitatea lui. Am putea spune ca este alfa si omega in domeniul numerelor si am gresi spunand cum spun unii ca este consecutivul lui zero, pentru ca notiunea de consecutiv deja il contine si, deci, se va defini doar prin el insusi fiind o notiune primara. El se afla la temelia oricarui alt numar, fiind la baza sistemului de numeratie natural („unar“, dupa cum l-am denumit), numararea si, deci, crearea tuturor numerelor naturale fiind insumarea succesiva a lui unu cu el insusi. In geometrie, numarul unu ar corespunde punctului fara dimensiune si numarului de dimensiuni pe care il are linia, adica o singura dimensiune si anume lungimea.

Din punct de vedere esoteric si mistic nu-l putem asocia decât Divinitatii, aceasta fiind  unica si multipla in mod simultan, transcendenta fata de realitatea duala si noncontradictorie a creatiunii pe care o inglobeaza si de care este in acelasi timp separata. Se spune: „Unul este Domnul Dumnezeu etc. etc.“

Numarul doi: este al doilea numar natural, fiind insa primul numar par si singurul atât prim cât si par. De aici incolo toate celelalte numere vor fi pare sau impare (prime sau neprime). Se formeaza prin dedublarea unicitatii fara a se separa de ea, asa cum foaia de hartie fiind una, are, mereu si mereu, doua fete.

In geometrie avem dreapta care se determina prin doua puncte, iar planul are doua dimensiuni (lungime si latime).

Doua sunt postulatele ratiunii logice (identitatea si noncontradictia). Doua sunt categoriile filosofice aprioric date sensibilitatii si ratiunii umane: spatiul si timpul. Doua sunt sexele etc. etc.

Esoteric, doi sta la originea oricarei deveniri evolutive

Veti fi poate mirati ca nu am inceput cu zero, dar alaturi de greci nu-l consider pe zero numar natural pentru ca zero nu numara nimic.

Zero este elementul necesar existentei ratiunii duale, noncontradictorie a omului, inteligentei fiindu-i imposibil sa-si imagineze alt tip de ratiune, ea insasi fiind prizoniera, odata cu pacatul stramosesc, a acestei dialectici a dualului.

Evident, ca si numai introducerea lui zero in numeratie face din neamul arab un neam mare, asa cum dacii prin cuvantul si notiunea de za care intra in numele lor sfant sunt mari, pentru ca  zaua (adica lantul) este la baza vietii (ADN si ARN), dar si simbol al infinitului.

Daca universului, totalitatii, divinitatii nu i se poate asocia decât Unul, intregul perfect (punctul fara dimensiune), nonexistentei, neantului, nimicului nu i se poate asocia decât cifra zero sau multimea vida.

Cifrei zero, prin extensie, o sa-i spunem, totusi, numar si atunci pe zero il putem considera ca intr-un sistem fregean, cardinalul asociat multimii vide, asa cum cardinalul multimii care il cuprinde pe 1 este tot 1. Numarul 0 permite operatia de scadere (existenta algebrei).

Despre numarul zero Bertrand Russell se pare ca a spus ceva minunat:„In fata numarului zero ma simt ca un scamator care scoate numerele din palarie”.

Daca iesim din zona numarabilului, din zona sistemului natural unar si intram in zona rationabilului, putem spune, alaturi de poetul logician Ion Nicolescu, ca axioma fundamentala a numerelor rationabile (numere ce pot fi gândite de ratiune) si care introduce (pentru a satisface mai riguros cerinte axiomatice de tip Peano, care introduce, numarul unu cu o a doua propozitie, ceea ce, de fapt, inseamna ca trisam intrucat il cunosteam deja pe doi cand abia il definim pe unu) simultan cele doua numere, zero si unu, este: „Unul din numere este in mod obligatoriu zero”. Intr-adevar fara numarul zero nu exista nici algebra si nici sistemele de numeratie artificiale dintre care cele doua importante sunt cel zecimal cu 10 cifre si cel binar cu doua cifre, 0 si 1.

Putem afirma fara teama de a gresi ca in zona rationabilului 0 si 1 sunt ca cele doua fete ale foii de hârtie, iar cardinalul multimii compuse din 0 si 1 este numarul natural 2 care este si succesorul lui 1.

Numarul trei reprezinta prin trei puncte planul, cardinalul multimii care cuprinde cifrele deja introduse si este primul numar impar si prim, defineste spatiul prin cele trei dimensiuni, trei fiind si numarul postulatelor ratiunii practice (cele doua ale ratiunii logice la care se adauga principiul ratiunii suficiente care introduce cauza si efectul si succesiunea lor in timp).

Esoteric si mistic, trei sunt componentele inseparabile si simultan separabile ale Unului Divin denumit, sub acest aspect, Sfanta Treime : Tatal, Fiul, adica Logosul, si Sfantul Duh sau Duhul Adevarului, adica Ratiunea, intrucat Adevarul este coincidenta, acordul perfect dintre lucruri (in sensul de „existente“) si intelect (in sens de „ratiune“) care, si unul si celalalt, se afla in Tatal si purced de la Tatal.

Numarul patru este primul patrat perfect, cardinalul multimii numerelor anterior definite, numarul atotcuprinzator spatiu-timp (cele patru dimensiuni spatiotemporale).

De aici inainte, toate numerele naturale ce urmeaza se pot forma in sensul axiomaticei de tip Peano, ca fiecare fiind cardinalul multimii de numere anterior definite, multime care il cuprinde si pe zero. Multe din ele vor avea diferite proprietati interesante, dar prin nimic miraculoase, consecinta a regulei lor de formare care este adaugarea lui unu la numarul anterior format. In acest context dorim sa mentionam ca pentru numerele prime nu exista sau poate nu s-a gasit (eu am motive sa cred ca nu exista) o regula generala de formare.

Interesanta, ciudata, uneori chiar miraculoasa, poate fi considerata aparitia unui numar intr-o anume situatie data.

De exemplu, aparitia numarului 153 in Evanghelia dupa Ioan la versetul 21.11 cu ocazia celei de a treia aparitii a lui Isus in fata ucenicilor, dupa Inviere, la marea Tiberiadei, când Petru prinde in navod 153 de pesti mari (o noua minune de tipul inmultirii pâinilor), ciudat fiind numarul mentionat, aparent fara motiv, dar care, totusi, are proprietati mai speciale, in sensul ca 153 este un numar triunghiular, fiind suma primelor 17 numere naturale.

Subliniez ca termenul de numerologic se va referi la corespondenţe si proprietati existente in virtutea bazei de numeratie zece in care sunt scrise numerele, corespondenţe care nu puteau fi gasite in perioada scrierii Evangheliilor, sistemul de numeratie cu baza zece fiind introdus mult mai tarziu, cand arabii il preiau de la indieni in sec. al VIII-lea facandu-l sa fie ce este azi prin introducerea cifrei zero, referita prima oara in lucrarile lui Al-Horezmi, in Europa fiind introdus de matematicianul italian Fibonacci la 1202.

De la bun inceput trebuie sa mentionam ca numarul 153 avea in epoca, pornind inca de la Pitagora, cateva semnificatii importante fiind referit in constructia asa-numitei vesica pisces, figura considerata sacra de catre pitagorici  din multiple motive, figura descriind forma pestelui fara coada si rezultand din intersectia a doua cercuri de raza egala, fiecare avand centrul pe circumferinta celuilalt, ceea ce facea ca raportul dintre inaltimea si latimea respectivei figuri geometrice regulate sa fie radical din trei, numar irational pe care anticii il aproximau foarte exact prin raportul 265/153.

Numarul 153 are cateva proprietati aritmetice interesante cunoscute si in epoca si anume:

153 = 1x1x1 + 3x3x3 + 5x5x5

Suma divizorilor este un patrat perfect : 1 + 3 + 9 + 17 + 51 = 81 = 9x9 

153 = 1! + 2! + 3! + 4! + 5!

153 = 9x17 deci 153/(1+5 +3) = 17 iar 17 este singurul numar prim egal cu suma a patru numere prime succesive (17= 2+3+5+7) care in plus sunt si primele numere prime.

In sistemul binar 10011001 (mod de scriere necunoscut in epoca redactarii Evangheliilor).

Care ar putea fi semnificatia esoterica mai adanca a acestui numar 153?

O prima semnificatie ar fi trimiterea spre semnul pestelui, care este semnul crestinismului si al lui Isus (si azi mitra papala are forma a doi pesti) dar se poate obiecta ca si evanghelistul Ioan cunostea si el legatura pitagoreica dintre peste si numarul 153, fiind o persoana culta.

O alta poate decurge din faptul ca Tetragrammaton care este numele grecesc al vechilor evrei pentru YHVE. este pomenit de 5.410 ori in Biblie, iar numai in Geneza de 153 ori.

Ca proprietate numerologica de baza gasim valoarea noua care in numerologie este data de suma cifrelor sale, numarul noua fiind extrem de important in numerologie ca ultima cifra a bazei zece.

Este unica aceasta proprietate aritmetica si numerologica?

            Nu, pentru ca o proprietate similara poseda si numarul 36 care este noua, dar care este si suma primelor 8 numere naturale sau numarul 351 care este tot noua, dar si suma primelor 26 numere naturale si asa pentru un numar infinit de numere intregi care au aceeasi proprietate de a fi in final noua si, in acelasi timp, numere triangulare, adica suma unor serii de numere naturale incepând cu numarul 1 (progresii aritmatice cu ratia 1 si prim numar numarul unu) .

In seria de numere triunghiulare de pana la 1000, adica primele 44 numere triunghiulare, sunt doar 9 numere – e vorba de 36, 45, 153, 171, 351, 378, 630, 666 si 990 care au proprietatea de mai sus, adica numerologic sunt noua si, desigur, ca sirul continua la nesfarsit.

Remarcam existenta printre aceste numere speciale si a numarului 666 care mai are multe alte proprietati, dar proprietatea de a fi un numar triunghiular, ca si 153, il leaga de acesta, ele fiind cele doua numere esentiale ale Noului Testament, primul in Evanghelia dupa Ioan si celalalt in cealalta scriere a evanghelistului, respectiv, Apocalipsa

In acelasi timp, in cadrul numerelor triunghiulare sunt, desigur, si unele care sunt unul rasturnatul celuilalt formand perechi de numere, cum este prima de acest fel, respectiv perechea aflata si in sirul de mai sus, adica 153 cu 351, la care se adauga numai inca noua perechi pe le-am gasit pana la numarul cu 11 cifre 50.620.051.653, care este un numar triunghiular aflat in zona sumei primelor 300000 de numere naturale consecutive.

Cele doar 10 perechi gasite sunt:

153, 351;

17578, 87571;

185745, 547581;

1461195, 5911641;

12145056, 65054121;

12517506, 60571521;

304119453, 354911403;

1775275491, 1945725771;

10246462281, 18226464201;

35615002605, 50620051653.

Se poate constata ca din cele 10 perechi de numere triunghiulare rasturnate doar una si, anume, prima, adica 153, 351 are si proprietatea de a fi numerologic in mod direct noua, dar, indirect, mai fiind si perechile 12517506, 60571521 si 10246462281, 18226464201, care ajung sa fie 9 trecand prin suma efectiva aritmetic 27 si, respectiv, 36.

O alta legatura numerologica intre cele doua numere rasturnate 153 si 351 este ca 153 + 351 = 504  iar 504 x 504 = 288 x 882, evident proprietate numerologica decurgand din scrierea in baza zece.

Toate aceste proprietati numerologice ce deriva din scrierea in baza zece sau in baza doi nu puteau fi anticipate in epoca cand sistemul de numeratie zecimal sau binar nu fusese descoperit, ceea ce face si mai interesante si cu sens aceste proprietati, conferind un caracter de unicitate perechii 153 si 351.

Aceasta unicitate, la Sf. Ioan Teologul si cu 1000 de ani inainte ca numerele sa se scrie in baza 10, singura scriere care le confera celor multiple de noua, ultima cifra caracteristica a sistemului de numeratie in baza 10, proprietatea numerologica de a fi noua (adica suma cifrelor lor sa duca in final la numarul noua), are desigur un sens profund esoteric, iar singurul sens pe care il gasesc, este atentionarea ca evenimente deosebite pot sa apara legate de numere deosebite cum sunt desigur numerele divizibile cu noua mai ales cand li se poate asociatia si o multitudine de alte proprietati ceea ce le va conferii o semnificatie esoterica.
Acest aspect poate fi verificat si prin analiza numerologica a istoriei cavalerilor templieri, ceea ce si vom face intr-o continuare a acestui subiect.

Dar cel mai esoteric aspect este unul legat de mine insumi, desigur, ca in contexul acestei preocupari lucru pe care doresc sa-l povestesc fiind cel putin straniu daca nu invocam confortabila si atot salvatoarea coincidenta.

Sunt preocupat de acest numar 153 de mai multi ani, de cand amicul meu, scriitor si specialist in istorie templiera, pasionat numerolog, scriitorul Cristian Tiberiu Popescu, mi-a vorbit despre povestea celor 153 de pesti mari din Ioan 21.11, fiind placut impresionat de proprietatea acestui numar de a fi suma primelor 17 numere naturale.

Placand-mi si mie subiectul, am descoperit relatia cu numarul rasturnat 351 al carui caracter esoteric si de o mare singularitate nu fusese, dupa stiinta mea, subliniat inca.

Primii care au aflat de aceasta preocupare a mea au fost, in 2007, participantii la un blog, unde era si Biblio, eu scriind insa pentru o amica virtuala din epoca cu nickul Aya.

Ulterior, nepotul meu, Manuel, acum un an-doi, mi-a semnalat si alte proprietati pitagoreice ale acestui numar si ale altora, lucru pentru care ii multumesc, observand ceva ce eu, foarte ciudat, nu obsevasem pana atunci, desi scrisesem de cateva ori cu mana mea Ioan 21.11 si pronuntasem de mai multe ori numarul acestui verset.

A obsevat ca 21.11 sunt ziua si, respectiv, luna nasterii mele, ziua si luna in care familia ma aniverseaza anual.

Nu exagerez cand spun ca in clipa in care mi-a spus, razand si uimit de ce observase, eu m-am cutremurat si m-am intrebat: sa fie doar o coincidenta?

Raspunsul probabil ca nu-l voi avea in lumea asta.

Nota: Daca in locul sirului natural adunam numerele impare (1,3,5,2n-1), adica progresia aritmetica cu ratia 2, se obtin perechi de numere care raspund cerintei de a fi rasturnate sau autorasturnate, dar foarte multe din  cele rasturnate au proprietatea foarte interesanta de a fi si rasturnate si numerele lor de ordine ocupate in sir ale acestor sume, cum sunt, de exemplu, perechile 13/169 si 31/961; 21/441 cu 12/441 etc.Sunt si foarte putine numere inverse ale caror numere de ordine nu sunt inverse, si de fapt in sirul primelor 10000 de progresii sunt doar doua perechi: perechea 33/1089 cu 99/9801 lea si perechea 3168/10036224 cu 6501/42263001. Calculele au fost facute cu un program in Basic, caci in literatura nu am gasit nimic despre aceasta proprietate, mergandu-se pana la un sir de numere impare cu 10000 de elemente cat permite memoria computerului meu. Nimic special, ci doar algebra si efectul scrierii numerelor in baza zece, caci sumele acestui tip de progresie sunt chiar numarul de ordine la patrat asa cum se poate constata si in perechile de mai sus si daca scriem numerele ca niste polinoame ordonate dupa puterile bazei zece si le ridicam la patrat gasim relatii algebrice pentru cifrele numarului obtinut prin ridicarea la patrat a celor doua numere de ordine, relatii  care arata ca se formeaza numere inverse. Mentionam ca in aceste relatii, trebuie respectate niste conditii restrictive, cifrele caracteristice ale unui numar neputand fi decat un numar cuprins intre 1 si 9 pentru cifrele extreme si intre 0 si 9 pentru cifrele interioare, ceea ce conduce la concluzia ca numerele care au proprietatea mentionata nu pot avea cifre caracteristice peste 3 , ca vor fi cateva cu doar o singura cifra  de trei si mai multe cu permutri intre 2,1,0.

Am dat acest exemplu pentru a fi mai evident ce intelegem prin numerologia banala, exoterica.

Si acum un alt exemplu destul de insolit si poate chiar cutremurator din domeniul acesta in latura lui esoterica unde numere si numerologiile facute cu ele se leaga primind sens de la niste evenimente intamplate realmente.

Ma refer la date numerice atasate unor evenimente de maxima importanta din istoria cavalerilor templieri si fara sa fac prea  multe comentarii, voi prezenta in sinteza cateva din cele mai remarcabile, pe care le-am luat din cartea templologului Cristian Tiberiu Popescu unde apar acestea(Templierii –istorie si mistere , 2004) :

De la inceputul studiilor lor templologii observa ca numerele 2, 7, 9, 13, 22 joaca un rol deosebit in datele istorice semnificative pentru acest Ordin, vom incerca sa evidentiem cateva din momentele care par a fi guvernate esoteric de aceste numere:

Numarul 2 este numarul  care domina inceputul Templului, doi fiind primii cavaleri din temelia sa, doi cavaleri calarind acelasi cal, in sigiliul templier, doi fiind din punct de vedere numerologic datele de infiintare si de deschidere spre lume a ordinului, 1118 si 1127, secolul de infiintare fiind 11, adica tot doi iar mileniul este deasemeni doi.

Numarul 7 este din punct de vedere esoteric asociat cu creatia, de fapt durata unui ciclu creator, iar in cazul Templului se regaseste in corelarea cu exact datele caracteristce existentei in timp a acestuia

      7 este numerologic numarul 196 care reprezinta durata templului infiintat in 1118 si distrus in 1314 (anul mortii ultimului Mare Maestru) , durata ordinului fiind 196 adica numerologic tot 7;

      1127-1314 este un alt interval de timp important pentru istoria templului si este 187 care este tot 7;

      7 cavaleri se adauga primilor doi pentru a forma numarul cel mai des intalnit din punct de vedere numerologic in datele numerice asociate Templului, adica numarul 9.

Numarul 9 este numarul de ani in care cei noua cavaleri construiesc  Templul, , ramanand noua timp de noua ani adica pana in 1127 cand se liberalizeaza intrarile in ordin organizandu-l in noua provincii si noua mii de comanderii;

Regula(constitutia) templiera are 72 de capitole, iar 72 este noua, iar numarul culpelor sanctionate cu excluderea din ordin este tot noua;

Anii din secol in care se infiinteaza si se afirma templul sunt 18 si 27 adica noua;

Anul 1314, anul disparitiei templului este noua, iar in timpul procesului cer sa fie audiati ca aparaatori ai Ordinului 9, 54 si 72 cavaleri, adica numerologic noua in fiecare din cele trei cazuri.

Numarul 13 este numarul mortii si intradevar Templul dispare in secolul 13 iar data la care incepe distrugerea sa, adica data arestarilor este 13 oct.1307(care este 2)

In 13 ianuarie 1129(care este 13) este data recunoasteri papale la conciliul de la Troyes numar de rau augur pentru templu.

Numarul 22 este vârsta pe care o avea la initiere cel de al 22-lea si ultim  Mare Maestru, Jacques de Molay.

La finalul Templului in ultimii sai 7 ani intre 13 oct.1307 si 11 martie 1314 aceste numere apar cu cea mai mare frecventa si vom cita direct din cartea referita

       13 octombrie 1307 este data arestarii-o data de 13 iar 1307 este 11 si este 2 si sunt arestati 138 de cavaleri plus marele maestru ceea ce inseamna 13;

       18 octombrie incep interogatoriile – 18 este 9;

       27 octombrie – scrisoarea de protest a papei, 27 fiind 9;

       22 noiembrie, papa ordona arestarea tuturor templierilor;

       25 martie 1308 – regele convoaca starile generale ,25 este 7;

       9 iunie – papa emite o bula privind cercetarea templierilor;

      11 iunie –papa emite o bula special pentru inchizitorii din Franta, 11 este 2;

      27 iunie -72 de cavaleri sunt trimisi sa compara in fata papei, 27 si 72 sunt 9;

      11 iulie – papa adreseaza o bula regelui, 11 este 2;

      22 noiembrie – incep audierile;

      7 aprilie 1310 – 9 cavaleri cer sa apere Ordinul;

      11 mai – deschiderea conciliului de la Sens, 11 este 2;

      54 cavaleri cer sa apere Ordinul, 54 este 9;

      13 mai – cei 54 de cavaleri sunt arsi pe rug(in zi de 13) , 54 este 9;

      18 august – conciliul provincial solicita papei convocarea unui conciliu general, 18 este 9;

      16 octombrie 1311 –  se deschide conciliul general, 16 este 7;

      22 martie 1312 – Ordinul este formal desfiintat, 1312 este 7;

      2 mai papa emite bula prin care ospitalierii primesc bunurile templierilor;

      Au fost interogati 666 templieri, 666 este 18 adica 9;

      22 decembrie 1313 – procesul demnitarilor ordinului, 1313 marcheaza prin secol si prin an de doua ori numarul 13;

     11 martie 1314 – arderea pe rug a Marelui Maestru, 11 este 2 iar 1314 este 9.

     In literatura se citeaza si ziua de 18 martie ca data a supliciului iar 18 este 9

     In fata acestor 21 de momente istorice este greu sa accepti doar coincidente intamplatoare si te intrebi atunci care este misterul acestora, de ce si prin voia cui a stat Ordinul templier, daca a stat, sub semnul armoniilor numerice?

     Poate fi aici un mister pe care nu stim, dar il vom descifra cu adevarat vreodata?

UPDATE In desvoltarea celor spuse referitor la vesica pisces veti vedea figuri interesante in
http://strasihastrii.blogspot.ro/2011/02/168-cele-sapte-cercuri-rozeta.html si daca ne amintim ca Pitagora a invatat si in Egipt, este de retinut templul lui Osirion din Abydos vechi de cel putin 3500 ani, deci mult anterior lui Pitagora, templu  unde se afla un desen interesant numit Floarea Vietii(FOL), care se regaseste si in alte culturi stravechi  (http://www.youtube.com/watch?v=c1ARo9zqs-I)
O multime de desene frumoase se afla la https://www.google.ro/search?q=flower+of+life&hl=ro&tbm=isch&tbo=u&source=univ&sa=X&ei=z1tIUcC5FcLXtAbkl4CYBA&sqi=2&ved=0CCsQsAQ&biw=1400&bih=922

UPDATE(12.05.2013) Cred ca ar ramane incompleta aceasta analiza numerologico-ezoterica daca nu as adauga si niste elemente importante pentru caracterizarea celui de al doilea numar care intra in componenta raportului ce defineste figura cu largi semnificatii esoterice asa cum o considerau pitagoreicii pe vesica pisces mai sus definita si ma refer la numarul 265.
Acest numar are urmatoarele proprietati remarcabile:

      265 este un numar numar patrat centrat(al doisprezecilea din seria infinita) definit prin relatia
               n^2 +(n-1)^2,  in care pentru n egal cu 12 se obtine valoarea 265

  265 este deasemeni si al saselea numar din seria deranjamentelor(submultime a permutarilor) adica rezultatul a deranjamente de 6 obiecte  

Formula generala este D(n) =n*D(n-1) + (-1) ^n  simbolizata cu !n, unde D(0)=1 si deci D(1)=0, D(2)=1, D(3)=2, D( 40=9, D(5)=44, D(6)=265 etc, valorile lui !n crescand foarte repede.

Este interesant de notat ca raportul dintre numarul de permutari (n!) si cel de deranjamente(!n) cand n tinde la infinit, tinde la numarul transcedental e, desi fiecare raport este o fractie ordinara, desigur cu un numar de zecimale care tinde la infinit cand n tinde la infinit, dar acolo la infinit aceasta fractie ordinara deci reala se suprapune peste numarrul transcendent e !!!

      265 este singurul numar care este in acelasi timp si patrat centrat si o valoare de deranjament caci verificarea pana la un numar absolut enorm si care este:
!100= 34332795984163804765195977526776142032365783805375784983543400282685180793327632432791396429850988990237345920155783984828001486412574060553756854137069878601
nu a indicat niciun numar natural care sa fie centrat si care sa fie in acelasi timp egal cu un deranjament din aceasta multime de o suta de numere calculate.
Putem deci considera ca pana la proba contrarie numarul 265 este unic din acest punct de vedere.

         Daca se cauta o legatura intre 265 si 153 gasim ca 153= 3x51 in timp ce 265= 5x53 adica cei doi divizori ai lui 265 sunt cu 2 mai mari decat aceia ai lui 153 si astfel si numarul doi  capata un rol de legatura intre cele doua numere atat de pline de semnificatii fiecare, acest aspect putand fi considerat cu adevarat ca fiind ezoteric.

UPDATE(20.07.2013) Multumind celor putini care inca se ostenesc sa intre si poate sa ma si citeasca , le comunic ca azi am recitit acest text gasind cateva greseli si oare cate or mai fi....De altfel oricarui care mi-ar semnala o greseala  desigur ca ii voi ramane recunoscator . Sper ca in curand sa mai pot completa unele din postarile existente si sa mai adaug cateva care-si asteapta randul dar timpul este pervers si trece insezizabil cand trece dar apoi aceasta trecere devine ingrozitor de sezizabila.         

 

Loc de dat cu capul

UPDATE

Este un Update la un fir postat de mine, dat afara azi de Ion cel Domn, cel care a facut acest blog, cica pentru mine. Si nici macar  nu stiu din ce motiv, decat doar daca nu s-a suparat ca-i-am propus o intalnire ca sa ne cunoastem ca doi coproprietari ce credeam eu ca suntem fata de acest blog.
Poate suparat ca l-am rugat sa se defuleze pe bloguri deschise de el pentru nicurile lui permanent schimbatoare, de exemplu pe Replici virtuale ale lui Dem Neura ca si acolo apare obsesia Lulu si Basescu si Udrea si deci ar fi in mediul dlui, sau  poate ca sa-mi arate ca el controleaza acest blog si asta  pentru ca eu am sters niste postari de ale mele alaturi de una a lui?
Nu stiu cine exact, dar este clar ca altcineva decat mine controleaza blogul , probabil cel care l-a facut sub nicul Ion cel Domn si care deschide fire intr-o veselie, desi exact acest fir sters l-am oferit eu pentru acest soi de defulari si considerand ca am controlul normal pentru un Admin. Nu i-am cerut lui Ion  cel Domn(Diaconu Eusebiu) sa renunte la controlul pe care si el probabil ca-l avea considerand ca nu ne vom  sabota.
Repet ce am mai spus ca in moderarea blogului nu am introdus nici un filtru(de fapt nici nu stiu cum as face asta dar as putea sa invat) neintentionand sa sterg decat postarile licentioase,sau insultatoare ,  adica cele pe care le consider eu astfel .si repet ca la ora actuala le consider astfel pe cele doua unde este insultata si i se face un dosar de cadre dnei Macovei pe care cred ca le-as elimina imediat ce mi s-ar da posibilitatea.

Personal consider ca nu trebuie sa ma preocupe viata privata a cuiva care prin ea nu face rau altuia,  eventual doar cu exceptia  riscului  ca persoana caruia i se imputa un anume comportament sa nu devina santajabila.

Am spus in textul sters, ca insultele la adresa mea sunt libere, caci imi sunt indiferente.

Poate ca si acest fir va fi imediat sters dar eu cred ca am facut ce trebuia pentru aceasta etapa.

UPDATE bis. Firul nu a fost sters asa ca fiind functional dati cu incredere cu capul ca am captusit peretii cu pluta nu cum cred unii gandindu-se la cuie. :) 

Stiinta economica [Postulates of economics or the Third Way]

Postulatele stiintei economice sau Cea de a Treia Cale

Voi publica un articol in care am prezentat niste consideratii personale privind fundamentele unei stiinte economice care sa aiba la baza niste postulate asa cum are si geometria euclidiana.
Articolul a fost publicat pe blogul antideontologul in intai decembrie 2011 ca un cadou pe care l-am gasit potrivit  sa-l fac Romaniei de sarbatoarea ei nationala:

LA MULTI ANI ROMANIA!

Si acum vei primi cel mai important cadou pe care ti-l pot face Tie dar nu numai, dar daca va fi sa se realizeze sper ca prin Tine sa se faca asta.

M-a hotarat sa fac acest gest, care oricum va fi fost sa fie odata si odata facut, faptul ca azi este Ziua Ta Nationala, faptul ca unii spun ca daca nu ma grabesc, nu voi mai avea ocazia ca vine sfarsitul lumii(12.12.2012, :) ).

Si in fine s-a adaugat la asta faptul ca un amic internaut, a scris  aceste cuvinte:

“Totusi, în cât mai putine cuvinte voi îndrăzni să spun că asa numita a Treia Cale NU EXISTĂ (încă), dar se impune cu NECESITATE.”

Deci daca amicul spune ca se impune cu necesitate si eu care demult cred asta dar nu am dezvaluit ce inteleg eu prin aceasta a Treia Cale fiind convins ca omenirea nu e inca pregatita sa accepte axiomele pe care le propun, dar la fel de convins ca daca nu le adopta va dispare intrun fel sau altul, nu neaparat total dar distrugand civilizatia, precum tot vedem in diverse filme fantastice si apocaliptice.

Am pregatit enuntul scurt cu care voi incheia, cu prezentarea dezideratului social cel mai adanc si de aplicarea caruia se poate arata,ca a depins implicit desvoltarea pozitiva a civilizatiei.

 Acesta apare explicit in secolul 19 mai intai in  USA la parintii fondatori, care prin Philip Mazzei au afirmat „All humans are created equal” pentru ca sa si legifereze acesta propozitie in Introducerea Declaratiei de independentă a Statelor Unite ale Americii, scrisă de Thomas Jefferson în 1776, care spune textual:

„We hold these truths to be self-evident, that all men are created equal, that they are endowed by their Creator with certain unalienable Rights, that among these are Life, Liberty, and the Pursuit of Happiness.”.

Ulterior textul devine mai precis si mai aproape de formularea juridica: „Oamenii se nasc şi rămân liberi şi egali în drepturi” si ”Toate fiinţele umane se nasc libere şi egale în demnitate şi în drepturi. Ele sunt înzestrate cu raţiune şi conştiinţă şi trebuie să se comporte unele faţă de altele în spiritul fraternităţii.”

Aceste cuvinte stau în fruntea a doua dintre cele mai importante texte ale umanitătii, si anume Declaratia drepturilor omului si ale cetăteanului, adoptată de Adunarea Natională Franceză la 26 august 1789, respectiv Declaratia universală a drepturilor omului, adoptată de Adunarea Generala a Natiunilor Unite la 10 decembrie 1948.

Eu sustin ca desi acestea raman inca un deziderat, dezvoltarea pozitiva a civilizatiei a depins de proportia in care el s-a aplicat si evident ca acest lucru s-a petrecut maximal unde a si aparut, adica in USA si in occidentul european.

Stiinta economica nu a reusit inca sa fundamenteze aceste deziderate ale ratiunii si inimii omenesti,  fiind totusi atat de simplu sa le fundamentezi economic incat totul devine un fel de ou al lui Columb la care eu m-am gandit, cand la noi comunismul aproape le abolise in fapt, ca in vorbe si teorie se lauda cu o deplina realizare.

Asadar axiomele care fundamenteaza economico-juridic dezideratul de mai sus punand bazele dezvoltarii stintei economice a ceea ce vom numi A Treia Cale de Dezvoltare a Omenirii, sunt:

Oamenii se nasc liberi si egali in demnitate si in drepturi pentruca se nasc si raman pana la moarte in mod absolut si inalienabil proprietari asupra fortei lor de munca si egali proprietari asupra resurselor naturale in componentele  acestora neatinse de exploatarea sau prelucrarea omului.

Desigur ca este sarcina specialistilor in stiinta economica sa aplice aceste axiome, daca le accepta, pentru ca o axioma nu se poate demonstra ci doar accepta si aplica, si sa creeeze baza teoretica de implementare sociala a Celei de a Treia Cai care este fata umana a globalizarii, cealata fiind ranjetul had al ipocriziei diavolesti distructive.

UPDATE(12.05.2014) Am publicat  acest articol pe forumul contributors.ro si pe scientia.ro, dar insotit si de o completare care sper sa nu fie ultima si prefer, decat sa adaug un nou fir, sa postez aici suplimentul respectiv:

In cele ce urmeaza voi prezenta situatia modurilor de productie fata de acestea de mai sus si desigur concluziile ramanand cele deja spuse referitor la Europa occidentala si SUA :

1. Comuna primitiva: proprietate personala a individului asupra lui si uneltelor sale, deci libertate personala si proprietate comuna asupra resurselor naturale care erau intr-o relativa abundenta depinzand doar de capacitatea tehnica de prelucrare a omului alaturi de piata libera si actiunea in cadrul acesteia a legii valorii
2. Sclavagismul: pentru omul liber, proprietate personala asupra factorilor de productie , unele resurse privatizate altele in comun (deci proprietate comuna) iar sclavul ajungand similar unui animal domestic de povara deci lipsit de aproape orice proprietate , deasemeni piata libera, legea valorii
3. Despotismul asiatic: in care sclavagismul era dus pana la ultima lui limita in care proprietari nu erau oamenii ci doar sclavii „zeului” reprezentat prin conducator , piata pentru aceasta populatie in zona de dezinters a despotului pentru a nu avea despotul toata grija acesteia, o legea a valorii mult deformata de interventia despotului
4. Capitalismul in care toti oamenii redevin liberi ca in comuna primitiva, mijloacele de productie (resursele naturale, materia prima si uneltele) fiind in proprietate privata motiv din cauza careia apare dupa Marx exploatarea muncitorului care nu poseda decat forta de munca de catre capitalist care poseda mijloacele de productie.Piata libera (teoretic) la baza cu legea valorii.
5. Socialismul cu evolutie legica spre comunism in care teoretic munca ramane libera ca in capitalism si mijloacele de productie devin proprietate comuna motiv pentru care conducerea are tendinta legica sa devina ca in despotismul asiatic iar munca si retributia evident ca la fel ca in acela. Piata inexistenta, cea care parea ca ar fi, fiind doar un simulacru bazat pe alinieri fomale la pietele libere existente in economiile capitaliste.
6. Calea a treia: munca libera adica proprietate privata pe forta de munca unelte si materii prime(obiecte ale muncii rezultate intrun proces de munca) , resursele naturale fiind de principiu in proprietate comuna(pentru ajustarea modelului de piata si desigur ca nu si efectiv ) si piata libera, cat mai libera posibil

Efectele tendintei umane de a se face proprietar pe resursa naturala este cea care conduce la razboi dar si tendinta proprietarului odata existent de a restrange accesul altora la resurse, astfel ca intram in zona corect descrisa de von Mises cand se refera la proprietatea resurselor si cand in lucrarea sa Marxism Unmasked: From Delusion to Destruction scrie: Este corect oare ca o tara care poseda niste resurse pe care nu are capacitatea sa le exploateze, sa priveze pe cel care le poate exploata sa faca acest lucru si sa pretinda sa-i fie respectat acest drept care pana la urma devine un drept privind pacea sau razboiul, cazul in care ne aduce resursa de petrol . Evident ca raspunsul este nu dar in acelasi timp nici raspunsul la acest comportament care a fost crearea sitemului colonial si in care se porneste de la ideea ca o tara trebuie neaparat sa cucereasca niste resurse ca sa dispuna cum doreste de ele , adica sa ajunga proprietara pe resurse, scotandu-le astfel pe acestea dintr-o proprietate comuna sau a altora, nu este corect.
De fapt vedem in aceste doua exemple limita si caracterul problematic, de fapt infertil al proprietatii private sau de grup asupra resurselor care face ca „homo homini lupus” dar face ca si grupurilor umane, azi state, sa li se aplice aceilasi proverb roman, preluat mai aproape de noi de catre Thomas Hobbes, ceea ce nu mai aparea daca s-ar recunoaste ca resursele naturale sunt un cadou facute de natura omului si nu unui om sau grup de oameni , ci tuturor oamenilor care le sunt cu totii proprietari in indiviziune de cand se nasc si pana cand mor, proprietate care nu se lasa mostenire ci revine oricui in baza simplei sale nasteri. Daca principiul este evident just si fertil el este inoperant in sens efectiv ca doar nu suntem in comuna primitiva in faza de vanatori nomazi unde foloseai o resursa si o lasai apoi in urma . Azi resursele trebuie sa fie ca si pana acum, adica, simuland proprietatea, ca si cum ar fi in proprietate privata, relatiile umane acceptand acest postulat precum si calculele economice derivate realizand corectia necesara.
Sa dam un exemplu empiric . Astfel daca urmarim sistemul economic capitalist cel mai dezvoltat, adica acolo unde sustinem ca sunt cel mai putin incalcate postulatele propuse, vedem ca acolo s-a introdus mai intai indemnizatia de somaj, despre care faimosul economist american John Galbraith spune ca este unul din pilonii fundamentali ai economiei capitaliste moderne limitand atat exploatarea cat si autoexploatarea.
El nu explica decat prin consecinte aceasta mare importanta caci este evident ca un muncitor care are un minimum de mijloace de subsistenta este mult mai liber aproape cu adevarat liber si egal in libertatea fata de munca munca devenind astfel cu adevarat un drept.
Noi spunem ca motivul necesitatii este ca o persoana fara loc de munca intrucat nu are din aceasta cauza acces la cota de resurse care teoretic i-ar reveni din zestrea umanitatii, are dreptul de la cei care o lucreaza la o redeventa.
Care este valoarea redeventei este de discutat si de negociat in cadrul unei noi stiinte economice dar simplul fapt ca exista, desi este importanta si suma si perioada de alocare si in orice caz cota primita ca intr-un sistem de sigurari pentru care cotizezi cat lucrezi, trebuie privita separat de aceasta redeventa.

In concluzie cred ca am trasat niste jaloane minimale si adaug ca nu este usor dar nici imposibil si este posibila o stiinta economica desvoltata cu respectul postulatelor Caii a treia si desigur ca economistii o pot dezvolta. Cand voi termina ce am inceput sa redactez adica o anume dezvoltare a unora dintre aceste idei, voi reveni caci multe din cele deja postate zilele trecute chiar daca nu se mai pot vedea, necesita niste corectii.

PS. Am uitat sa adaug niste exemple mai recente in care tot empiric s-a incercat ceva ce isvoraste stiintific din postulatele propuse de mine, dar ca si in cazul lui Galbraith ele nefiind inca cunoscutei apar doar ca niste intuitii sau deziderate remarcabile.
Ma refer la o propunere a lui Jean Marc Ferry care in lucrarea sa “L`allocation universelle” din 1995 propune, asa numita de el “alocatie universala” de cetatenie, pe care o defineste in felul urmator: “Venit social primar distribuit egalitar, in mod neconditionat adica un adevarat venit de cetatenie”. Daca s-ar adopta asemenea initiativa spune Ferry “dreptul la munca ar inceta sa mai fie o ipocrizie”.
Ideea, nefundamentata teoretic, dar considerata cu efect benefic, exact ca si indemnizatia de somaj discutata de Galbraith a fost reluata la scara europeana in 2013 sub forma proiectului european denumit “Venitul Minim Garantat în UE” (U.B.I). Cei care au inițiat proiectul, solicită o lege europeană care să stipuleze ca fiecare persoană, indiferent de vârstă, strămoşi, domiciliu sau de rezidenţă, profesie etc. să aibă dreptul de a primi o alocaţie în mod necondiționat. Conform acestora: “Noi privim venitul de bază ca pe un drept al omului care nu trebuie să depindă de nici o precondiţie sau obligaţie de a avea salariu plătit, de a fi integrat în serviciul public sau de a se comporta potrivit cu rolurile tradiţionale de gen. Venitul de bază nu va fi condiţionat de alte venituri, economii sau proprietăţi”
Este exact consecinta aplicarii practice a principiilor propuse mai sus vizand “libertatea egala” prin recunoasterea dreptului egal de proprietate egala aupra resurselor naturale pentru orice fiinta omeneasca.
Pentru ca propunerea de proiect să fie luată în discuție în comisie la Uniunea Europeană (nu aprobată ci doar luată în discuție) este nevoie de strângerea unui milion de semnături din țările UE. România ar fi trebuit să strângă cel puțin 25.000 de semnături (http://basicincome2013.eu/ubi/ro/) .
Din pacate la noi nu s-a stiut mai nimic, caci noi facem politica si filozofarim(totusi cineva l-a anuntat pe blogul dsale: http://adinaamironesei.blogspot.ro/2013/12/chiar-iti-doresti-o-lume-mai-buna.html
Tot din pacate, intrun an nu s-au strans cele un milion de semnaturi ci doar aproape 300000 , Romania de la care se asteptau 25000 a dat doar 4000 in timp de Bulgaria a dat 41000. Bravo bulgarilor care au fost campioni ca procent pe intreaga UE.
Sper ca daca se va relua acest proiect sa prezint teoria de mai sus pentru a fi fundamentat stiintific nu numai etic sau egaltarist socialist..

PPS

Daca ne intrebam ce s-a  facut in Romania pana acum cred ca este momentul sa vorbesc despre dificultatea de a reconstituii din omleta ouale sparte pentru a o face, cu care a fost asemanata pe drept cuvant revenirea la capitalism intr-o societate POSTSOCIALISTA dorind sa evidentiez cum postulatele caii a treia usureaza conceptual intelegerea acestui demers considerat aproape imposibil, lucru explicabil cu usurinta prin prisma axiomelor Caii a treia.

De ce este aproape imposibil?
a) Intrucat in comunism nu exista economie de piata si nici calcul economic corect, starea de lucruri in care se afla la un moment dat este aceea in care ar fi o masina facuta doar prin sudura, adica nedemontabila. Doresc sa spun ca daca dorim sa iesim din indiviziunea socialista, in afara restituirii proprietatilor luate cu japca fizic sau valoric, restul bunurilor nou create, adica aproape toata infrastructura materiala produsa in perioada socialista si care in socialism era bun al intregului popor,este ca acea masina sudata si deci nedemontabila decat prin taiere;
b) Evident ca intrucat socialismul avea ca regula formala teoretica a sistemului sau de repartitie, cea a repartitiei conform caltatii si cantitatii muncii depuse, adica a valorii acesteia, trebuie sa pornim de la el ca si cum s-ar fi si realizat asa, stiind sigur ca nu avem nici-o posibilitate de a calcula corect aceste valori, in lipsa unei piete reale, care stim ca nu a existat in socialism;
c) Atunci cand nu exista criterii de vreun fel cand este vorba de a face o impatire o repartitie, nu ramane decat criteriul mediei aritmetice (foarte important si acesta, fiind unul din singurele doua relatii matematice pe care le utilizeaza Riemann in celebra sa teza de opt pagini). Deci ar trebui sa taiem neavand suruburi, masina proprietatii socialiste si sa o impartim in parti egale intre cei care au lucrat la ea, desigur ca parti egale pe unitatea de timp, sa zicem zile munca , adica dupa contributivitate, cum am spune daca ne-am uita la sistemul de pensii actual ;
d) Revenind la modul in care se facea repartitia fara baza economica reala doar privind in trecut la fosta economie de piata sau in prezent la vecini convenabili alesi, adica doar simuland astfel o repartitie dupa cantitatea si calitatea muncii, desigur si aceasta facuta cat se poate de egalitarist (principiul mediei) pe categorii de profesii, pe experienta, adica vechime etc, rezulta ca trebuie sa consideram ca diferenta intre aportul individual la valoarea adaugata in acesti ani de socialism, s-a avut in considerare si s-a impartit prin grila existenta de salarizare cu tot caracterul conventional al acesteia.
In schimb acel procent din PIB destinat acumularii socialiste de cca 25-30 % era cota care ar fi fost plusvaloarea pe care in capitalism ar lua-o capitalismul care desigur ca se ocupa de investitii, de desvoltrea firmei sale private.
Acea valoare este egal retinuta de la toti, cu alte cuvinte din valoarea nou creata de un salariat se scade ce ar reveni acumularii socialiste impartit la totalul de salariati si ce ar ramane ar fi salariul.Pentru cine stie matematica, daca intr-o reprezentatre grafica a functiei PIB produs induvidual, pe abscisa s-ar trece toti salariatii si pe ordonata valoare de PIB ce revine fiecaruia, curba dusa ar reprezenta prin aria ei valoarea totala a PIB.Daca aceasta arie ar fi taiata cu o paralela la abscisa, dusa pentru o valoare a ordonatei care ar rezulta din impartirea PIB acumulat(25-30% PIB ) la numar de salariati , tot ce ar fi deasupra acestei drepte ar reprezenta salariul diferentiat intre salariati, sub linie ramanand o valoare egala, aceiasi oricine, adica si pentru ministru si pentru maturator, ceea ce evident ca ne conduce la concluzia ca la iesirea din induviziunea socialista, adica la refacerea din omleta a oualelor trebuie aplicat principiul mediei, adica al egalitatii contributiei tuturor in unitati de timp egale, singura deosebire in valoarea totala ce ar reveni la impartirea avutiei nationale fiind doar durata de munca si mostenirea de durata de catre copii la cei care nu mai traiesc. Este principial perfect corect, dar este inaplicabil cu natura umana de azi.
Eu am dat acest raspuns in grupul de prieteni in care discutam asemenea probleme, inainte de 89, tocmai in consecinta intelegerii justetei postulatelor gasite si aplicarii lor fertile, iar, independent, dl economist Constantin Cojocaru in 89-90 in USA(stiu de la el ca a avut ideea imediat dupa inceperea caderii comunismului adica atunci cand s-a pus si practic problema oualelor si a omletei) a formalizat-o si prezentat-o public la noi sub denumirea teoriei economice Cojocaru.
e) Este cred evident ca in aceasta procedura se regaseste ca motivatie fundamentala principiul proprietatii comune asupra resurselor naturale care este ascuns in suprafata dreptunghiului care apare in graficul de mai sus, cu inaltimea care sa duca la 25%-30% din PIB si transferata mijloacelor de productie aflate tot in proprietate comuna in timp ce arbitrar bazata pe legea valorii muncii este suprafata de inaltimi diferite pentru fiecare salariat, care constituie retributia dupa calitate si cantitate adica valoarea fortei de munca;

Si acum sa incerc sa raspund referitor la ce s-a intamplat de fapt la noi dar probabil ca si in alte tari europene dupa caderea comunismului adica sa ma refer la societatea :

POSTSOCIALISMUL: CAPITALISM CONSECUTIV CADERII SOCIALISMULUI

Ce se gasea intr-o tara unde legile economiei socialiste nu mai functionau nici economic si nici coercitiv din punct de vedere al mijloacelor de productie si al resurselor?
Un teritoriu economic care in raport cu proprietatea asupra mijloacelor de productie, asupra resurselor era un fel de no man`s land, cam cum se gaseau teritoriile putin populate din America in timpul colonizarii acesteia sau multe alte regiuni din lume care au devenit colonii, resursele lor intrand in proprietatea colonizatorului mai abil.Asadar o placinta enorma, teoretic de privatizat, dar care asezata in fata cetatenilor cu fler de „intreprinzator” indemna la jefuit si jefuitorii(in general securistii si aliatii lor care lucrasera in zone cu economie de piata si tot ei dupa ce comisesera personal sau inaintasii lor crimele comuniste, erau chemati sa faca si trecerea spre capitalism, adica erau situati in fruntea acumularilor salbatice de neevitat) si luand si puterea politica, au facut tot ce trebuia ca acest jaf primitiv sa se produca asa cum au vrut ei, evident in favoarea lor si a tuturor complicilor. Macar insa, nu s-au comis toate atrocitatile acumularii salbatice capitaliste si nici procesul nu dureaza foarte mult desi pentru multi este deja prea mult.
Desigur ca atat restitutia sau despagubirea pentru proprietatea privata etatizata de comunism in numele principiului acestuia privind proprietatea comuna asupra mijloacelor de productie care nu poate fi folosita numai in fundal (ca identitate constitutiva) precum propunem noi pentru resursa naturala, ci a fost efectiva, nu s-a putut face echitabil sau macar proprtional corect, asa cum nici fata de populatiile teritoriilor colonizate (nu discut cauzele) colonizarea acestora nu s-a realizat echitabil. La noi au concurat desigur si mentalitatile colectivist/ infractoare, mazga ramasa ca namolul pe fundul unui lac secat , din societatea noastra postcomunista. Din acest motiv nici azi procesul nu e finalizat, iar in cea ce prveste mijloacele de productie nou create in perioada comunista, un procedeu de tip Cojocaru a ramas desigur trunchiat si inoperant, desi intr-o anumita masura s-a aplicat si nu este rau ca multi oameni, s-au ales totusi valoric cu ceva din cele care reprezintau acumularea socialista ingloband si munca lor si au deschis drumul unei acumulari capitaliste mai putin oneroase.
Asadar azi ne aflam intr-o faza speram mai aproape de final din perioada foarte concentrata a acumularii capitaliste salbatice, permisa politic de o democratie stramba cu aparenta corecta, dar care in realitate ridica pe un plan mai bine disimulat tipul de stat sud american unde multe se rezolva violent. La noi insa cu majoritatea foarte putin pretentioasa si foarte ieftin de cumparat al lui „panem et circenses”, lucrurile pot continua in sens rau indefinit, cat timp va mai fi ceva „panem”, ca de „circenses” sigur nu se va duce lipsa. Astfel intelectualitatea constienta, fiind redusa numeric, putandu-se descuraja si ceda in fata oboselii, plictiselii, banului….in fata tentatiei de a da totul in spate si a pleca, daca nu reprezinta, si acum ma exprim marxist, exprimarea si concentrarea dorintelor difuze si greu exprimabile ale unei majoritati, poate sa nu aiba nici-o sansa . Mai ramane actiune de forta politica, juridica si sociala exercitata din exterior, nefiind imposibil insa varianta trasarii cortinei cu Romania din nou pusa din cauza ei si numai din cauza ei, din nou in partea rea.

Matematici [but something about the parallel postulate]

Pe acest fir voi publica si astept sa se publice, orice cred si credeti ca are legatura cu stiinta aceasta, despre care Bertrand Russell spunea:

Matematica este ce vorbesc matematicienii intre ei.

Pentru inceput, voi publica niste consideratii geometrice din zona fundamentelor geometriei euclidiene, scrise in finalul unui articol intitulat: Raza sau diametrul cercului

Acest articol se doreste a fi o replica la un text scris de dl profesor Ion Coja cu referire la neoganicitatea si organicitatea relatiilor geometrice privind aria si circumferita cercului 

http://www.ioncoja.ro/cvadratura-cercului/ion-coja-versus-arhimede/

si intitulat de dl profesor cu un titlu foarte frumos:

CVADRATURA CERCULUI sau CERCUL BINE ÎNCOLŢIT

Personal nu impartasesc parerea dlui Ion Coja privind neorganicitatea relatiilor geometrice clasice analizate lucru expus de mine in text , iar in final pentru a nu fi banuit ca nu intuiesc suficient de exact ce ar insemna organicitatea in geometrie prezint un postulat mai organic, in opinia mea, decat postulatul paralelelor al lui Euclid pe care il cobor astfel la rangul de teorema.

Acesta este portiunea finala din articol, unde ma refer la aceasta problema

PS In final as dori sa arat ca nu sunt insensibil la aspecte legate de felul celor pe care dl profesor Coja le-a considerat foarte frumos de a tine de „firescul”, de „organicitatea” geometriei, ba din contra, si pentru asta prezint o contributie personala la axiomatica lui Euclid, care va arata existenta unui element cu o organicitate mai slaba asa cum il introduce Euclid si pentru care propun un altul mai firesc si mai normal a fi introdus la nivelul fundamentelor geometriei plane euclidiene.

Respectiv, eu sustin ca in loc de axioma unicitatii paralelei care are drept consecinta teorema unicitatii perpendicularei, problema sa se puna invers, respectiv sa vorbim despre axioma unicitatii perpendicularei dusa pe o dreapta dintrun punct exterior acesteia si nu de teorema unicitatii paralelei dusa printrun punct exterior fata de o dreapta.

De ce sustin ca aceasta este abordarea organica?

Din motive de precizie, de claritate si chiar de estetica matematica.

Foarte pe scurt.

Este mai riguros si mai precis sa vorbesti de perpendiculara coborata dintrun punct pe o dreapta, figura geometrica care se limiteaza la foaia de hartie sau la tabla de scoala, decat de paralela care trebuie prelungita macar mintal pana la infinit pentru a vedea ca nu se intersecteaza cu dreapta de care vorbim.

Este mai riguros si mai clar sa vorbesti de perpendiculara care determina de o parte a dreptei pe care o intersecteaza doua unghiuri egale numite unghiuri drepte decat de o dreapta care nu se intalneste niciodata cu o alta dreapta , ceea ce ca si notiunea de infinit este o notiune mult mai vaga decat perpendicularitatea."

Textele referite se gasesc la:

http://www.ioncoja.ro/cat/cvadratura-cercului/

Nota:

Dintr-o eroare apare ca nume de autor Ion Sebstian in loc de Ion Adrian.