Loc de dat cu capul

UPDATE

Este un Update la un fir postat de mine, dat afara azi de Ion cel Domn, cel care a facut acest blog, cica pentru mine. Si nici macar  nu stiu din ce motiv, decat doar daca nu s-a suparat ca-i-am propus o intalnire ca sa ne cunoastem ca doi coproprietari ce credeam eu ca suntem fata de acest blog.
Poate suparat ca l-am rugat sa se defuleze pe bloguri deschise de el pentru nicurile lui permanent schimbatoare, de exemplu pe Replici virtuale ale lui Dem Neura ca si acolo apare obsesia Lulu si Basescu si Udrea si deci ar fi in mediul dlui, sau  poate ca sa-mi arate ca el controleaza acest blog si asta  pentru ca eu am sters niste postari de ale mele alaturi de una a lui?
Nu stiu cine exact, dar este clar ca altcineva decat mine controleaza blogul , probabil cel care l-a facut sub nicul Ion cel Domn si care deschide fire intr-o veselie, desi exact acest fir sters l-am oferit eu pentru acest soi de defulari si considerand ca am controlul normal pentru un Admin. Nu i-am cerut lui Ion  cel Domn(Diaconu Eusebiu) sa renunte la controlul pe care si el probabil ca-l avea considerand ca nu ne vom  sabota.
Repet ce am mai spus ca in moderarea blogului nu am introdus nici un filtru(de fapt nici nu stiu cum as face asta dar as putea sa invat) neintentionand sa sterg decat postarile licentioase,sau insultatoare ,  adica cele pe care le consider eu astfel .si repet ca la ora actuala le consider astfel pe cele doua unde este insultata si i se face un dosar de cadre dnei Macovei pe care cred ca le-as elimina imediat ce mi s-ar da posibilitatea.

Personal consider ca nu trebuie sa ma preocupe viata privata a cuiva care prin ea nu face rau altuia,  eventual doar cu exceptia  riscului  ca persoana caruia i se imputa un anume comportament sa nu devina santajabila.

Am spus in textul sters, ca insultele la adresa mea sunt libere, caci imi sunt indiferente.

Poate ca si acest fir va fi imediat sters dar eu cred ca am facut ce trebuia pentru aceasta etapa.

UPDATE bis. Firul nu a fost sters asa ca fiind functional dati cu incredere cu capul ca am captusit peretii cu pluta nu cum cred unii gandindu-se la cuie. :) 

Stiinta economica [Postulates of economics or the Third Way]

Postulatele stiintei economice sau Cea de a Treia Cale

Voi publica un articol in care am prezentat niste consideratii personale privind fundamentele unei stiinte economice care sa aiba la baza niste postulate asa cum are si geometria euclidiana.
Articolul a fost publicat pe blogul antideontologul in intai decembrie 2011 ca un cadou pe care l-am gasit potrivit  sa-l fac Romaniei de sarbatoarea ei nationala:

LA MULTI ANI ROMANIA!

Si acum vei primi cel mai important cadou pe care ti-l pot face Tie dar nu numai, dar daca va fi sa se realizeze sper ca prin Tine sa se faca asta.

M-a hotarat sa fac acest gest, care oricum va fi fost sa fie odata si odata facut, faptul ca azi este Ziua Ta Nationala, faptul ca unii spun ca daca nu ma grabesc, nu voi mai avea ocazia ca vine sfarsitul lumii(12.12.2012, :) ).

Si in fine s-a adaugat la asta faptul ca un amic internaut, a scris  aceste cuvinte:

“Totusi, în cât mai putine cuvinte voi îndrăzni să spun că asa numita a Treia Cale NU EXISTĂ (încă), dar se impune cu NECESITATE.”

Deci daca amicul spune ca se impune cu necesitate si eu care demult cred asta dar nu am dezvaluit ce inteleg eu prin aceasta a Treia Cale fiind convins ca omenirea nu e inca pregatita sa accepte axiomele pe care le propun, dar la fel de convins ca daca nu le adopta va dispare intrun fel sau altul, nu neaparat total dar distrugand civilizatia, precum tot vedem in diverse filme fantastice si apocaliptice.

Am pregatit enuntul scurt cu care voi incheia, cu prezentarea dezideratului social cel mai adanc si de aplicarea caruia se poate arata,ca a depins implicit desvoltarea pozitiva a civilizatiei.

 Acesta apare explicit in secolul 19 mai intai in  USA la parintii fondatori, care prin Philip Mazzei au afirmat „All humans are created equal” pentru ca sa si legifereze acesta propozitie in Introducerea Declaratiei de independentă a Statelor Unite ale Americii, scrisă de Thomas Jefferson în 1776, care spune textual:

„We hold these truths to be self-evident, that all men are created equal, that they are endowed by their Creator with certain unalienable Rights, that among these are Life, Liberty, and the Pursuit of Happiness.”.

Ulterior textul devine mai precis si mai aproape de formularea juridica: „Oamenii se nasc şi rămân liberi şi egali în drepturi” si ”Toate fiinţele umane se nasc libere şi egale în demnitate şi în drepturi. Ele sunt înzestrate cu raţiune şi conştiinţă şi trebuie să se comporte unele faţă de altele în spiritul fraternităţii.”

Aceste cuvinte stau în fruntea a doua dintre cele mai importante texte ale umanitătii, si anume Declaratia drepturilor omului si ale cetăteanului, adoptată de Adunarea Natională Franceză la 26 august 1789, respectiv Declaratia universală a drepturilor omului, adoptată de Adunarea Generala a Natiunilor Unite la 10 decembrie 1948.

Eu sustin ca desi acestea raman inca un deziderat, dezvoltarea pozitiva a civilizatiei a depins de proportia in care el s-a aplicat si evident ca acest lucru s-a petrecut maximal unde a si aparut, adica in USA si in occidentul european.

Stiinta economica nu a reusit inca sa fundamenteze aceste deziderate ale ratiunii si inimii omenesti,  fiind totusi atat de simplu sa le fundamentezi economic incat totul devine un fel de ou al lui Columb la care eu m-am gandit, cand la noi comunismul aproape le abolise in fapt, ca in vorbe si teorie se lauda cu o deplina realizare.

Asadar axiomele care fundamenteaza economico-juridic dezideratul de mai sus punand bazele dezvoltarii stintei economice a ceea ce vom numi A Treia Cale de Dezvoltare a Omenirii, sunt:

Oamenii se nasc liberi si egali in demnitate si in drepturi pentruca se nasc si raman pana la moarte in mod absolut si inalienabil proprietari asupra fortei lor de munca si egali proprietari asupra resurselor naturale in componentele  acestora neatinse de exploatarea sau prelucrarea omului.

Desigur ca este sarcina specialistilor in stiinta economica sa aplice aceste axiome, daca le accepta, pentru ca o axioma nu se poate demonstra ci doar accepta si aplica, si sa creeeze baza teoretica de implementare sociala a Celei de a Treia Cai care este fata umana a globalizarii, cealata fiind ranjetul had al ipocriziei diavolesti distructive.

UPDATE(12.05.2014) Am publicat  acest articol pe forumul contributors.ro si pe scientia.ro, dar insotit si de o completare care sper sa nu fie ultima si prefer, decat sa adaug un nou fir, sa postez aici suplimentul respectiv:

In cele ce urmeaza voi prezenta situatia modurilor de productie fata de acestea de mai sus si desigur concluziile ramanand cele deja spuse referitor la Europa occidentala si SUA :

1. Comuna primitiva: proprietate personala a individului asupra lui si uneltelor sale, deci libertate personala si proprietate comuna asupra resurselor naturale care erau intr-o relativa abundenta depinzand doar de capacitatea tehnica de prelucrare a omului alaturi de piata libera si actiunea in cadrul acesteia a legii valorii
2. Sclavagismul: pentru omul liber, proprietate personala asupra factorilor de productie , unele resurse privatizate altele in comun (deci proprietate comuna) iar sclavul ajungand similar unui animal domestic de povara deci lipsit de aproape orice proprietate , deasemeni piata libera, legea valorii
3. Despotismul asiatic: in care sclavagismul era dus pana la ultima lui limita in care proprietari nu erau oamenii ci doar sclavii „zeului” reprezentat prin conducator , piata pentru aceasta populatie in zona de dezinters a despotului pentru a nu avea despotul toata grija acesteia, o legea a valorii mult deformata de interventia despotului
4. Capitalismul in care toti oamenii redevin liberi ca in comuna primitiva, mijloacele de productie (resursele naturale, materia prima si uneltele) fiind in proprietate privata motiv din cauza careia apare dupa Marx exploatarea muncitorului care nu poseda decat forta de munca de catre capitalist care poseda mijloacele de productie.Piata libera (teoretic) la baza cu legea valorii.
5. Socialismul cu evolutie legica spre comunism in care teoretic munca ramane libera ca in capitalism si mijloacele de productie devin proprietate comuna motiv pentru care conducerea are tendinta legica sa devina ca in despotismul asiatic iar munca si retributia evident ca la fel ca in acela. Piata inexistenta, cea care parea ca ar fi, fiind doar un simulacru bazat pe alinieri fomale la pietele libere existente in economiile capitaliste.
6. Calea a treia: munca libera adica proprietate privata pe forta de munca unelte si materii prime(obiecte ale muncii rezultate intrun proces de munca) , resursele naturale fiind de principiu in proprietate comuna(pentru ajustarea modelului de piata si desigur ca nu si efectiv ) si piata libera, cat mai libera posibil

Efectele tendintei umane de a se face proprietar pe resursa naturala este cea care conduce la razboi dar si tendinta proprietarului odata existent de a restrange accesul altora la resurse, astfel ca intram in zona corect descrisa de von Mises cand se refera la proprietatea resurselor si cand in lucrarea sa Marxism Unmasked: From Delusion to Destruction scrie: Este corect oare ca o tara care poseda niste resurse pe care nu are capacitatea sa le exploateze, sa priveze pe cel care le poate exploata sa faca acest lucru si sa pretinda sa-i fie respectat acest drept care pana la urma devine un drept privind pacea sau razboiul, cazul in care ne aduce resursa de petrol . Evident ca raspunsul este nu dar in acelasi timp nici raspunsul la acest comportament care a fost crearea sitemului colonial si in care se porneste de la ideea ca o tara trebuie neaparat sa cucereasca niste resurse ca sa dispuna cum doreste de ele , adica sa ajunga proprietara pe resurse, scotandu-le astfel pe acestea dintr-o proprietate comuna sau a altora, nu este corect.
De fapt vedem in aceste doua exemple limita si caracterul problematic, de fapt infertil al proprietatii private sau de grup asupra resurselor care face ca „homo homini lupus” dar face ca si grupurilor umane, azi state, sa li se aplice aceilasi proverb roman, preluat mai aproape de noi de catre Thomas Hobbes, ceea ce nu mai aparea daca s-ar recunoaste ca resursele naturale sunt un cadou facute de natura omului si nu unui om sau grup de oameni , ci tuturor oamenilor care le sunt cu totii proprietari in indiviziune de cand se nasc si pana cand mor, proprietate care nu se lasa mostenire ci revine oricui in baza simplei sale nasteri. Daca principiul este evident just si fertil el este inoperant in sens efectiv ca doar nu suntem in comuna primitiva in faza de vanatori nomazi unde foloseai o resursa si o lasai apoi in urma . Azi resursele trebuie sa fie ca si pana acum, adica, simuland proprietatea, ca si cum ar fi in proprietate privata, relatiile umane acceptand acest postulat precum si calculele economice derivate realizand corectia necesara.
Sa dam un exemplu empiric . Astfel daca urmarim sistemul economic capitalist cel mai dezvoltat, adica acolo unde sustinem ca sunt cel mai putin incalcate postulatele propuse, vedem ca acolo s-a introdus mai intai indemnizatia de somaj, despre care faimosul economist american John Galbraith spune ca este unul din pilonii fundamentali ai economiei capitaliste moderne limitand atat exploatarea cat si autoexploatarea.
El nu explica decat prin consecinte aceasta mare importanta caci este evident ca un muncitor care are un minimum de mijloace de subsistenta este mult mai liber aproape cu adevarat liber si egal in libertatea fata de munca munca devenind astfel cu adevarat un drept.
Noi spunem ca motivul necesitatii este ca o persoana fara loc de munca intrucat nu are din aceasta cauza acces la cota de resurse care teoretic i-ar reveni din zestrea umanitatii, are dreptul de la cei care o lucreaza la o redeventa.
Care este valoarea redeventei este de discutat si de negociat in cadrul unei noi stiinte economice dar simplul fapt ca exista, desi este importanta si suma si perioada de alocare si in orice caz cota primita ca intr-un sistem de sigurari pentru care cotizezi cat lucrezi, trebuie privita separat de aceasta redeventa.

In concluzie cred ca am trasat niste jaloane minimale si adaug ca nu este usor dar nici imposibil si este posibila o stiinta economica desvoltata cu respectul postulatelor Caii a treia si desigur ca economistii o pot dezvolta. Cand voi termina ce am inceput sa redactez adica o anume dezvoltare a unora dintre aceste idei, voi reveni caci multe din cele deja postate zilele trecute chiar daca nu se mai pot vedea, necesita niste corectii.

PS. Am uitat sa adaug niste exemple mai recente in care tot empiric s-a incercat ceva ce isvoraste stiintific din postulatele propuse de mine, dar ca si in cazul lui Galbraith ele nefiind inca cunoscutei apar doar ca niste intuitii sau deziderate remarcabile.
Ma refer la o propunere a lui Jean Marc Ferry care in lucrarea sa “L`allocation universelle” din 1995 propune, asa numita de el “alocatie universala” de cetatenie, pe care o defineste in felul urmator: “Venit social primar distribuit egalitar, in mod neconditionat adica un adevarat venit de cetatenie”. Daca s-ar adopta asemenea initiativa spune Ferry “dreptul la munca ar inceta sa mai fie o ipocrizie”.
Ideea, nefundamentata teoretic, dar considerata cu efect benefic, exact ca si indemnizatia de somaj discutata de Galbraith a fost reluata la scara europeana in 2013 sub forma proiectului european denumit “Venitul Minim Garantat în UE” (U.B.I). Cei care au inițiat proiectul, solicită o lege europeană care să stipuleze ca fiecare persoană, indiferent de vârstă, strămoşi, domiciliu sau de rezidenţă, profesie etc. să aibă dreptul de a primi o alocaţie în mod necondiționat. Conform acestora: “Noi privim venitul de bază ca pe un drept al omului care nu trebuie să depindă de nici o precondiţie sau obligaţie de a avea salariu plătit, de a fi integrat în serviciul public sau de a se comporta potrivit cu rolurile tradiţionale de gen. Venitul de bază nu va fi condiţionat de alte venituri, economii sau proprietăţi”
Este exact consecinta aplicarii practice a principiilor propuse mai sus vizand “libertatea egala” prin recunoasterea dreptului egal de proprietate egala aupra resurselor naturale pentru orice fiinta omeneasca.
Pentru ca propunerea de proiect să fie luată în discuție în comisie la Uniunea Europeană (nu aprobată ci doar luată în discuție) este nevoie de strângerea unui milion de semnături din țările UE. România ar fi trebuit să strângă cel puțin 25.000 de semnături (http://basicincome2013.eu/ubi/ro/) .
Din pacate la noi nu s-a stiut mai nimic, caci noi facem politica si filozofarim(totusi cineva l-a anuntat pe blogul dsale: http://adinaamironesei.blogspot.ro/2013/12/chiar-iti-doresti-o-lume-mai-buna.html
Tot din pacate, intrun an nu s-au strans cele un milion de semnaturi ci doar aproape 300000 , Romania de la care se asteptau 25000 a dat doar 4000 in timp de Bulgaria a dat 41000. Bravo bulgarilor care au fost campioni ca procent pe intreaga UE.
Sper ca daca se va relua acest proiect sa prezint teoria de mai sus pentru a fi fundamentat stiintific nu numai etic sau egaltarist socialist..

PPS

Daca ne intrebam ce s-a  facut in Romania pana acum cred ca este momentul sa vorbesc despre dificultatea de a reconstituii din omleta ouale sparte pentru a o face, cu care a fost asemanata pe drept cuvant revenirea la capitalism intr-o societate POSTSOCIALISTA dorind sa evidentiez cum postulatele caii a treia usureaza conceptual intelegerea acestui demers considerat aproape imposibil, lucru explicabil cu usurinta prin prisma axiomelor Caii a treia.

De ce este aproape imposibil?
a) Intrucat in comunism nu exista economie de piata si nici calcul economic corect, starea de lucruri in care se afla la un moment dat este aceea in care ar fi o masina facuta doar prin sudura, adica nedemontabila. Doresc sa spun ca daca dorim sa iesim din indiviziunea socialista, in afara restituirii proprietatilor luate cu japca fizic sau valoric, restul bunurilor nou create, adica aproape toata infrastructura materiala produsa in perioada socialista si care in socialism era bun al intregului popor,este ca acea masina sudata si deci nedemontabila decat prin taiere;
b) Evident ca intrucat socialismul avea ca regula formala teoretica a sistemului sau de repartitie, cea a repartitiei conform caltatii si cantitatii muncii depuse, adica a valorii acesteia, trebuie sa pornim de la el ca si cum s-ar fi si realizat asa, stiind sigur ca nu avem nici-o posibilitate de a calcula corect aceste valori, in lipsa unei piete reale, care stim ca nu a existat in socialism;
c) Atunci cand nu exista criterii de vreun fel cand este vorba de a face o impatire o repartitie, nu ramane decat criteriul mediei aritmetice (foarte important si acesta, fiind unul din singurele doua relatii matematice pe care le utilizeaza Riemann in celebra sa teza de opt pagini). Deci ar trebui sa taiem neavand suruburi, masina proprietatii socialiste si sa o impartim in parti egale intre cei care au lucrat la ea, desigur ca parti egale pe unitatea de timp, sa zicem zile munca , adica dupa contributivitate, cum am spune daca ne-am uita la sistemul de pensii actual ;
d) Revenind la modul in care se facea repartitia fara baza economica reala doar privind in trecut la fosta economie de piata sau in prezent la vecini convenabili alesi, adica doar simuland astfel o repartitie dupa cantitatea si calitatea muncii, desigur si aceasta facuta cat se poate de egalitarist (principiul mediei) pe categorii de profesii, pe experienta, adica vechime etc, rezulta ca trebuie sa consideram ca diferenta intre aportul individual la valoarea adaugata in acesti ani de socialism, s-a avut in considerare si s-a impartit prin grila existenta de salarizare cu tot caracterul conventional al acesteia.
In schimb acel procent din PIB destinat acumularii socialiste de cca 25-30 % era cota care ar fi fost plusvaloarea pe care in capitalism ar lua-o capitalismul care desigur ca se ocupa de investitii, de desvoltrea firmei sale private.
Acea valoare este egal retinuta de la toti, cu alte cuvinte din valoarea nou creata de un salariat se scade ce ar reveni acumularii socialiste impartit la totalul de salariati si ce ar ramane ar fi salariul.Pentru cine stie matematica, daca intr-o reprezentatre grafica a functiei PIB produs induvidual, pe abscisa s-ar trece toti salariatii si pe ordonata valoare de PIB ce revine fiecaruia, curba dusa ar reprezenta prin aria ei valoarea totala a PIB.Daca aceasta arie ar fi taiata cu o paralela la abscisa, dusa pentru o valoare a ordonatei care ar rezulta din impartirea PIB acumulat(25-30% PIB ) la numar de salariati , tot ce ar fi deasupra acestei drepte ar reprezenta salariul diferentiat intre salariati, sub linie ramanand o valoare egala, aceiasi oricine, adica si pentru ministru si pentru maturator, ceea ce evident ca ne conduce la concluzia ca la iesirea din induviziunea socialista, adica la refacerea din omleta a oualelor trebuie aplicat principiul mediei, adica al egalitatii contributiei tuturor in unitati de timp egale, singura deosebire in valoarea totala ce ar reveni la impartirea avutiei nationale fiind doar durata de munca si mostenirea de durata de catre copii la cei care nu mai traiesc. Este principial perfect corect, dar este inaplicabil cu natura umana de azi.
Eu am dat acest raspuns in grupul de prieteni in care discutam asemenea probleme, inainte de 89, tocmai in consecinta intelegerii justetei postulatelor gasite si aplicarii lor fertile, iar, independent, dl economist Constantin Cojocaru in 89-90 in USA(stiu de la el ca a avut ideea imediat dupa inceperea caderii comunismului adica atunci cand s-a pus si practic problema oualelor si a omletei) a formalizat-o si prezentat-o public la noi sub denumirea teoriei economice Cojocaru.
e) Este cred evident ca in aceasta procedura se regaseste ca motivatie fundamentala principiul proprietatii comune asupra resurselor naturale care este ascuns in suprafata dreptunghiului care apare in graficul de mai sus, cu inaltimea care sa duca la 25%-30% din PIB si transferata mijloacelor de productie aflate tot in proprietate comuna in timp ce arbitrar bazata pe legea valorii muncii este suprafata de inaltimi diferite pentru fiecare salariat, care constituie retributia dupa calitate si cantitate adica valoarea fortei de munca;

Si acum sa incerc sa raspund referitor la ce s-a intamplat de fapt la noi dar probabil ca si in alte tari europene dupa caderea comunismului adica sa ma refer la societatea :

POSTSOCIALISMUL: CAPITALISM CONSECUTIV CADERII SOCIALISMULUI

Ce se gasea intr-o tara unde legile economiei socialiste nu mai functionau nici economic si nici coercitiv din punct de vedere al mijloacelor de productie si al resurselor?
Un teritoriu economic care in raport cu proprietatea asupra mijloacelor de productie, asupra resurselor era un fel de no man`s land, cam cum se gaseau teritoriile putin populate din America in timpul colonizarii acesteia sau multe alte regiuni din lume care au devenit colonii, resursele lor intrand in proprietatea colonizatorului mai abil.Asadar o placinta enorma, teoretic de privatizat, dar care asezata in fata cetatenilor cu fler de „intreprinzator” indemna la jefuit si jefuitorii(in general securistii si aliatii lor care lucrasera in zone cu economie de piata si tot ei dupa ce comisesera personal sau inaintasii lor crimele comuniste, erau chemati sa faca si trecerea spre capitalism, adica erau situati in fruntea acumularilor salbatice de neevitat) si luand si puterea politica, au facut tot ce trebuia ca acest jaf primitiv sa se produca asa cum au vrut ei, evident in favoarea lor si a tuturor complicilor. Macar insa, nu s-au comis toate atrocitatile acumularii salbatice capitaliste si nici procesul nu dureaza foarte mult desi pentru multi este deja prea mult.
Desigur ca atat restitutia sau despagubirea pentru proprietatea privata etatizata de comunism in numele principiului acestuia privind proprietatea comuna asupra mijloacelor de productie care nu poate fi folosita numai in fundal (ca identitate constitutiva) precum propunem noi pentru resursa naturala, ci a fost efectiva, nu s-a putut face echitabil sau macar proprtional corect, asa cum nici fata de populatiile teritoriilor colonizate (nu discut cauzele) colonizarea acestora nu s-a realizat echitabil. La noi au concurat desigur si mentalitatile colectivist/ infractoare, mazga ramasa ca namolul pe fundul unui lac secat , din societatea noastra postcomunista. Din acest motiv nici azi procesul nu e finalizat, iar in cea ce prveste mijloacele de productie nou create in perioada comunista, un procedeu de tip Cojocaru a ramas desigur trunchiat si inoperant, desi intr-o anumita masura s-a aplicat si nu este rau ca multi oameni, s-au ales totusi valoric cu ceva din cele care reprezintau acumularea socialista ingloband si munca lor si au deschis drumul unei acumulari capitaliste mai putin oneroase.
Asadar azi ne aflam intr-o faza speram mai aproape de final din perioada foarte concentrata a acumularii capitaliste salbatice, permisa politic de o democratie stramba cu aparenta corecta, dar care in realitate ridica pe un plan mai bine disimulat tipul de stat sud american unde multe se rezolva violent. La noi insa cu majoritatea foarte putin pretentioasa si foarte ieftin de cumparat al lui „panem et circenses”, lucrurile pot continua in sens rau indefinit, cat timp va mai fi ceva „panem”, ca de „circenses” sigur nu se va duce lipsa. Astfel intelectualitatea constienta, fiind redusa numeric, putandu-se descuraja si ceda in fata oboselii, plictiselii, banului….in fata tentatiei de a da totul in spate si a pleca, daca nu reprezinta, si acum ma exprim marxist, exprimarea si concentrarea dorintelor difuze si greu exprimabile ale unei majoritati, poate sa nu aiba nici-o sansa . Mai ramane actiune de forta politica, juridica si sociala exercitata din exterior, nefiind imposibil insa varianta trasarii cortinei cu Romania din nou pusa din cauza ei si numai din cauza ei, din nou in partea rea.

Matematici [but something about the parallel postulate]

Pe acest fir voi publica si astept sa se publice, orice cred si credeti ca are legatura cu stiinta aceasta, despre care Bertrand Russell spunea:

Matematica este ce vorbesc matematicienii intre ei.

Pentru inceput, voi publica niste consideratii geometrice din zona fundamentelor geometriei euclidiene, scrise in finalul unui articol intitulat: Raza sau diametrul cercului

Acest articol se doreste a fi o replica la un text scris de dl profesor Ion Coja cu referire la neoganicitatea si organicitatea relatiilor geometrice privind aria si circumferita cercului 

http://www.ioncoja.ro/cvadratura-cercului/ion-coja-versus-arhimede/

si intitulat de dl profesor cu un titlu foarte frumos:

CVADRATURA CERCULUI sau CERCUL BINE ÎNCOLŢIT

Personal nu impartasesc parerea dlui Ion Coja privind neorganicitatea relatiilor geometrice clasice analizate lucru expus de mine in text , iar in final pentru a nu fi banuit ca nu intuiesc suficient de exact ce ar insemna organicitatea in geometrie prezint un postulat mai organic, in opinia mea, decat postulatul paralelelor al lui Euclid pe care il cobor astfel la rangul de teorema.

Acesta este portiunea finala din articol, unde ma refer la aceasta problema

PS In final as dori sa arat ca nu sunt insensibil la aspecte legate de felul celor pe care dl profesor Coja le-a considerat foarte frumos de a tine de „firescul”, de „organicitatea” geometriei, ba din contra, si pentru asta prezint o contributie personala la axiomatica lui Euclid, care va arata existenta unui element cu o organicitate mai slaba asa cum il introduce Euclid si pentru care propun un altul mai firesc si mai normal a fi introdus la nivelul fundamentelor geometriei plane euclidiene.

Respectiv, eu sustin ca in loc de axioma unicitatii paralelei care are drept consecinta teorema unicitatii perpendicularei, problema sa se puna invers, respectiv sa vorbim despre axioma unicitatii perpendicularei dusa pe o dreapta dintrun punct exterior acesteia si nu de teorema unicitatii paralelei dusa printrun punct exterior fata de o dreapta.

De ce sustin ca aceasta este abordarea organica?

Din motive de precizie, de claritate si chiar de estetica matematica.

Foarte pe scurt.

Este mai riguros si mai precis sa vorbesti de perpendiculara coborata dintrun punct pe o dreapta, figura geometrica care se limiteaza la foaia de hartie sau la tabla de scoala, decat de paralela care trebuie prelungita macar mintal pana la infinit pentru a vedea ca nu se intersecteaza cu dreapta de care vorbim.

Este mai riguros si mai clar sa vorbesti de perpendiculara care determina de o parte a dreptei pe care o intersecteaza doua unghiuri egale numite unghiuri drepte decat de o dreapta care nu se intalneste niciodata cu o alta dreapta , ceea ce ca si notiunea de infinit este o notiune mult mai vaga decat perpendicularitatea."

Textele referite se gasesc la:

http://www.ioncoja.ro/cat/cvadratura-cercului/

Nota:

Dintr-o eroare apare ca nume de autor Ion Sebstian in loc de Ion Adrian.

Cuvânt înainte si ceva despre sah [Foreword and something about chess]

Abstract
How was born this blog and what topics are and a  comment to resolve a dispute with the one who made me this blog, where I presented the latest evidence confirming what  I sustained  for about 40 years, namely that computer will win in the end and now this prediction came true because there are programs that do this easily.

Ion cu capul în nori spune:

"Sebi, te rog deschide pentru mine un blog in care sa fie discutate doar probleme legate de cele patru prime domenii. Daca vrei poti face si un subfir pentru curve dar fara conotatii politice si poate ca si acolo ar apare lucruri demne de retinut.

Personal, cum ti-am spus, nu intru decat in primele doua in masura in care ele sunt legate de ratiunea pura.

Cred ca un asemenea blog nu-l va mai inchide nimeni, cred ca nicio insulta nu voi vedea acolo , cred ca si clonele tale vor fi oprite de tine sa intre, decat doar daca rezoneaza realmente la un astfel de subiect, dar nu ca o clona ci cu un nick propriu.

Cred ca un asemenea blog va fi remarcat si poate vizitat si de minti stralucite care poate nu-si permit sa publice tot ce gandesc si in el vor gasi un spatiu de libertate si de anonimat daca vor dori asta si daca au nume sonore chiar le-as sfatui sa-si pastreze un timp anonimatul pentru a nu se creea impresia ca vorbesc sub protectia vreunei deja acumulate notorietati si nici sa nu-si timoreze partenerii.

Pe fiecare fir deschis as mentiona domeniul si propun sa fie doua domenii:

I. Stiinta si filosofie

- matematica

- sah sau orice joc al mintii

- stiinta economica nu contabilitate(aici ar intra de ex cadoul meu ptr Romania din 1 decembrie 2011 publicat pe acest blog)

- stiinta politica si nu politica

- stiintele naturii (fizica,astronomia etc)

II. Tehnica sau stiinta aplicata

Aceasta tema fiind prevazuta mai ales pentru pasiunea declarata a lui Sebi, desi pana acum neobservata in postarile lui, unde se observa mai ales caracterul de mercenar pamfletar sanatoniescian sau, si mai si, celinian

...........................................

Rog clonele sa se abtina , este intre mine si Sebi si este pacat sa distrugem asa ceva. Dragostea de Adevar nu presupune orgoliu ci o mare umilinta in fata necunoscutului infinit sau poate transfinit."

Ion cel domn răspunde:

AI VRUT BLOG?

NA BLOG!

PS Din ciclul "Filosofeli demenţiale":

Iubeşti adevărul dacă şi numai dacă ai orgoliul să spui lucrurilor pe nume.

UPDATE. Textul de mai sus a fost  postat de creatorul blogului care a folosit pentru aceasta operatie nicul de Ion cel domn si pe care eu il consider a fi diaconu Eusebiu cu diminutivul Sebi. 

UPDATE bis referitor la SAH(CHESS). Acest blog a fost facut pentru mine de amicul Sebi (diaconu Eusebiu) in general dar si pentru a incerca sa lamurim o controversa sahistica inceputa acum mai mult de un an pe blogul  antideontologul.blogspot.com si continuata la inceputul acestui an.
Eu sustineam in contradictie cu Sebi ca omul va fi invins de un program performant de sah  rulat pe un calculator performant .
Daca as fi stiut atunci ce am aflat zilele astea, adica faptul ca in prezent exista programe mai performante decat celebrul Deep Blue care in 1996-1997 a jucat de la egal la egal cu Kasparov, programe care au cu cca 400 ELO peste campionul mondial de azi asa cum sunt Houdini sau Rybka cu peste 3200 ELO, nu mai era cazul sa-l contrazic pe unul la fel de neinformat ca mine, asta fiind Sebi.
Eu insa sutin asta de mult timp, adica de cand am inteles ceva care atunci nu era acceptat nici de mari sahisti , respectiv de Botvinnik si repet acum ceeace spun de niste zeci de ani:
 "Sahul, datorita regulilor sale  fiind un joc cu un numar finit de partide posibile, este epuizabil adica in principiu s-ar putea crea o biblioteca electronica, unde la fiecare pozitie posibila de pe tabla de sah sa  fie indicat cel mai bun raspuns posibil, care este cel pentru care daca partenerul raspunde cu cel mai bun raspuns posibil pentru care se raspune tot cu cel mai bun raspuns posibil samd jocul se termina cu remiza adica intr-un fel care  constituie cea mai buna partida posibila si cea mai lunga daca ne raportam la pozitia de pornire."
Daca jocul se incepe cu prima mutare atunci partida cea mai buna este si cea mai lunga partida jucata dupa regula de mai sus si care se termina cu remiza , eu anticipand fara sa pot demonstra decat eventual invocand ca in final cu rege si cal fata de rege nu se poate da mat si deci cu atat mai mult  prima mutare nu este suficienta pentru a anula pozitia de egalitate de la care incepe orice partida de sah. 
Evident, fata de cele 16 mutari initiale poate sa existe o cea mai lunga partida sau ca unele din cele 16 sa aibe acelas numar de mutari perfecte.
Desigur ca regula data de mine in mod concret este doar un criteriu  pe care nu-l poti indeplini decat partial daca nu faci mai intai acea biblioteca si deci intro partida oarecare, analiza va incerca sa gaseasca acea mutare care in cazul in care adversarul nu greseste, pastreaza egaltatea de la inceputul meciului si cum jocul greseala asteapta, la prima mutare care scoate partida din starea ei initiala de perfectiune, de pe drumul perfect pe care ar trebui sa se afle , cel care greseste isi mareste sansele de  o pierde.
Eu credeam ca acet principiu nu este numai clar dar si evident si totusi...
In urma unei discutii pe aceasta tema cu unul din primii sahisti romani actuali, un MI cu peste 2400 ELO am constatat ca ce spun eu  nici azi se pare ca nu este perfect inteles caci acesta a replicat cam asa:
a) Programul nu joacă mutările care duc la remiză, joacă mutările care duc la cel mai mare scor posibil pentru el. Însă scorul în sine este dependent de modul în care a fost scris programul  si deci si evaluarea unei pozitii poate varia de la un program la altul. (nota mea: probabil dar nu cu valori mari dar totusi suficiente ca sa schimbe o partida) 
Deci nu a inteles ca cea mai buna partida este cea care duce la remiza si evident ca daca in joc apar greseli calculatorul va merge pe punctajul optim care nu mai este cel care indica remiza(in jurul lui zero)
b) La ora actuală (și posibil și în viitor), nimeni, prin nicio metodă, nu poate determina care este rezultatul corect al unei partide jucate perfect. E posibil să fie remiză, însă e posibil și să fie o victorie pentru alb, și mai puțin probabil una pentru negru. Nu se poate demonstra nimic în acest sens. 
Pai si eu spun ca nu am o demontratie, dar asa cred, ca este remiza si probabil ca timpul ma va confirma.
c) Nu este întrutotul adevărat că un program țintește în principal remiza rezultată ca urmare a unui joc perfect al ambelor părți. Totul depinde de modul în care este setat. Schimbarea unor parametri poate duce la situația în care în exact aceeași poziție mașina să prefere varianta mai riscantă (de exemplu să joace cu un pion în minus dar cu inițiativă) față de varianta mai sigură dar care oferă mai puține șanse de câștig (și mai puține de pierdere în același timp). Într-o partidă de șah, la aprecierea poziției intervin foarte mulți factori (siguranța regelui, material, dezvoltare, activitatea pieselor, spațiu, structura de pioni etc.) și prin schimbarea ponderii pe care programatorul o acordă acelor factori ”numerele” pe care mașina le obține când apreciază mutările candidat vor varia substanțial. Atunci când joacă cu un om, aceste mașini sunt în general setate să joace la câștig cu orice preț, preferând variantele care duc la un joc extrem de complicat (pentru om), unul în care este necesar mult calcul – acolo superioritatea lor este mult mai pregnantă comparativ cu pozițiile tehnice, liniștite, unde un mare maestru face față cu brio.
Nu contrazic ce spune MI-ul, dar un program ca cele descrise mai sus nu sunt cele mai bune programe chiar daca azi pot bate omul. Cel mai bun program este cel care uneste cerintele indicate de preopinentul sahist programator, cu cele indicate de mine, adica sub controlul   algoritmului director care include algoritmul descris de MI doar ca un element intern de operare, dar nu si de decizie.
d)  "Însă a găsi o secvență de mutări este doar prima parte a problemei, și nu e nici măcar cea mai dificilă. A doua parte este cea mai dificilă și esențială … cine stă mai bine în poziția aceea finală? Albul sau negrul? Și cu cât stă mai bine?"
Problema este corect pusa, dar daca acea pozitie finala este gasita de calculator dupa o analiza de adancime 40(douazeci de mutari alb/negru), ceea ce niciun om nu prea poate vedea , omul nevazand-o, nu va putea da un raspuns in clipa in care se face analiza, care sa evalueze ceva ce nu poate vedea. Asta nu a sezizat MI-ul meu cand a ridicat mingea la fileu, dar asta sezizez eu care sunt un foarte modest jucator de sah, dar cred ca inteleg bine filozofia acestui joc.

ERATA la UPDATE bis:

Un paragraf care pentru a fi perfect inteligibil trebuie completat astfel:

Eu insa sutin asta de mult timp, adica de cand am inteles ceva care atunci nu era acceptat nici de mari sahisti , respectiv de Botvinnik si repet acum ceeace spun de niste zeci de ani:
 "Sahul, datorita regulilor sale  fiind un joc cu un numar finit de partide posibile, este epuizabil adica in principiu s-ar putea crea o biblioteca electronica, unde la fiecare pozitie posibila de pe tabla de sah sa  fie indicat cel mai bun raspuns posibil, care este cel, pentru care daca partenerul raspunde cu cel mai bun raspuns posibil, pentru care se raspunde tot cu cel mai bun raspuns posibil samd, jocul se termina cu situatia cea mai favorabila pentru cel care este la mutare si care poate fi castig, pierdere sau remiza dar realizata pe cel mai lung drum, adica intr-un fel care  constituie cea mai buna partida posibila si cea mai lunga daca ne raportam la pozitia de pornire."